A fost o adevărată onoare să-l avem alături de noi pe domnul profesor Ali Kadri. Munca lui este extrem de importantă pentru a înțelege atât momentul actual, al genocidului din Gaza și al războiului asupra Iranului, cât și relația sistemică de opresiune și violență dintre centru și periferie, din Nordul și Sudul Global. The Accumulation of Waste e o lectură obligatorie pentru oricine vrea să înțeleagă rolul războiului și violenței în exploatarea Sudului Global și nu numai.
Munca lui ne oferă și niște perspective importante despre România și Estul Europei, care trăiesc un moment aparent paradoxal, unde avem de o parte o criză a costurilor vieții și impunerea austerității asupra populației și în același timp investiții masive în industria apărării, investiții care deși ne sunt vândute sub pretextul reindustrializării, resursele se duc mai degrabă către companii din SUA, Israel, Germania și Franța. Totul în timp ce România este părtașă activă la violența împotriva Sudului Global.
Dar acest paradox este doar aparent. Tensiunea dintre munca care creează valoare pentru societate și munca care creează armele distrugerii este un feature al sistemului, nu un bug, cum s-ar zice. În continuare câteva reflecții pe marginea discuției de aseară.
1. Războiul și genocidul nu sunt excepții, ci procese fundamentale a extragerii de valoare din Sudul Global
În teoria lui Ali Kadri, violența nu apare ca o anomalie a sistemului capitalist global, ci ca o condiție structurală a reproducerii sale. Războaiele, ocupațiile și chiar genocidul sunt mecanisme prin care centrul își menține dominația asupra Sudului Global, nu doar prin control politic, ci prin reorganizarea violentă a societăților periferice. Aceste procese distrug capacitățile productive autonome, fragmentând statele și societățile, pentru a le integra într-un sistem global de dependență.
În acest sens, genocidul nu este doar o crimă morală sau juridică, ci o expresie extremă a logicii capitaliste globale.
Sistemul global se află acum într-un moment de criză. O dată cu degradarea capacității productive, centrul caută să-și întărească dominația prin singura armă rămasă, violența. România, aflată într-o poziție plină de contradicții în semi-periferia centrului, este forțată să-și dovedească loialitatea către centru prin participarea la acest ciclu de violență. Prin colaborări militare cu Israelul, prin redirecționarea resurselor sociale către companii de armament, prin susținerea Statelor Unite în războiul său împotriva Iranului. Deși acest proces este unul profund injust și costisitor pentru majoritatea românilor, politicienii actuali profită atât la nivel politic, unde supunerea față de Statele Unite ale Israelului reprezintă un garant politic, cât și la nivel economic, unde companiile acestora și a celor reprezentați de ei speră să primească o parte din firmiturile rezervate României.
2. Trăim o criză a conștiinței, unde interpretăm lumea prin prisma ideologiei celor care ne distrug
Unul dintre cele mai importante puncte ale lui Kadri este că dominația nu este doar materială, ci și ideologică. Chiar și unele interpretări care se prezintă drept radicale, reproduc în esență discursul puterii fiind în cele mai multe cazuri ancorate în același discurs liberal al respectabilității și al libertăților individuale.
Acest fapt a fost evident în ultimii ani. Deși puși în fața unui genocid transmis în direct, mișcarea de solidaritate cu Palestina nu doar că a fost reprimată violent de către statele europene, dar a fost subminată constant de intelectuali și organizații aparent prietenoase, dar a căror solidaritate a venit mereu cu multe condiții, de multe ori aceste condiții reproducând discursul orientalist al status quo-ului european. Do you condemn Hamas?
Aceleași dinamici le vedem acum și în cazul Iranului, unde perspectiva unei solidarități reale a fost subminată încă de dinaintea începerii războiului prin reproducerea discursului orientalist care nu vede în Iran decât o populație captivă în fața unui regim fundamentalist islamic.
Pentru cei implicați în mișcarea de solidaritate cu Palestina încă de dinaintea genocidului, această dinamică nu este una nouă și nici surprinzătoare. A fost nevoie de un genocid pentru ca suferința palestinienilor să intre cu adevărat în vizorul chiar și celor mai „progresiști”.
3. În lipsa unei opoziții reale suntem pierduți
Fără o opoziție organizată și coerentă, sistemul actual nu doar că va continua, dar își va intensifica formele de violență. Opoziția „simbolică” sau fragmentată nu reprezintă o amenințare reală ci dimpotrivă, poate funcționa ca o supapă de descărcare care stabilizează sistemul.
Gramsci spunea că rolul partidului este să disciplineze muncitorii și să direcționeze acțiunea lor colectivă. Sub pretextul așa-zis radical al libertății individuale, disciplina a ajuns să fie în cel mai bun caz un tabu, iar în cel mai rău caz văzută ca o formă de opresiune. Dar fără disciplină, orice fel de mobilizare care contestă cu adevărat sistemul actual nu va fi decât o modalitate de a răspunde la nevoia personală de a ne exprima dezacordul și atât.
Trebuie să luăm în serios organizarea, viitorul nostru depinde de asta.
4. Valul schimbării trebuie să fie internațional
Sudul Global este locul în care contradicțiile sistemului actual se ciocnesc cel mai violent. Asta nu înseamnă că responsabilitatea luptei cade doar pe umerii celor mai exploatați și a celor aflați în ținta armelor americane, israeliene și europene.
Trebuie să creăm punțile de solidaritate între cei care suferă și se opun acestor violențe. Nu putem să rămânem blocați în mica noastră lume din România în timp ce planeta arde. Politicienii noștri sunt periodic în vizită în Israel, cât de conectați suntem noi la Palestina, Liban sau Iran? Nu doar ideologic și simbolic, ci conectați real și fizic la persoanele și organizațiile aflate în prima linie împotriva opresiunii și războiului.
5. Să nu ne pierdem speranța
Cum spunea și profesorul Kadri, acceptarea lipsei unei alternative este exact capitularea pe care sistemul actual genocidar o dorește.
Pentru noi, discuțiile cu persoane precum dr. Kadri au fost mereu o sursă de speranță și claritate și vă încurajăm și pe voi să vă conectați cu cei aflați în prima linie împotriva mașinării de război. Dacă a produs ceva bun social media e faptul că ne-a conectat la lumi care ne erau inaccesibile. Măcar de asta să profităm.