Europa de Est: transformarea complicității în contracte de armament și parteneriate militare

În timp ce guvernele au fost ocupate să-și salveze aparențele și să lanseze apeluri vagi la pace în Orientul Mijlociu, în paralel cu genocidul din Gaza a avut loc o extindere a comerțului militar dintre Europa, în special Europa de Est și Balcanii și statul israelian.

Această extindere s-a manifestat atât prin exporturi de armament către Israel, cât și, mai semnificativ, prin transferuri de armament și tehnologie din Israel către țările din Europa de Est, integrând astfel mai profund complexul militar-industrial israelian în industria militară europeană. Acest lucru reprezintă, la rândul său, un factor important al impunității Israelului.

Deși acest proces a început la scurt timp după izbucnirea războiului din Ucraina, în ultima perioadă asistăm la o accelerare a sa, determinată de impulsul de reînarmare al UE, precum și de angajamentele statelor NATO de a aloca echivalentul a 5% din PIB pentru cheltuieli militare și conexe.

Acest proces este simptomatic pentru o dinamică mai largă: nu doar complicitatea Europei de Est la crimele Israelului, ci o integrare mai profundă în același sistem global responsabil pentru genocidul din Sudan, crimele din Yemen, atacurile asupra Afganistanului și Irakului, precum și atacurile mai recente asupra Venezuelei și Iranului.

Atunci când analizăm transferurile de armament, trebuie să distingem între trei fluxuri diferite, dar complementare:

1. Transferuri militare către Israel

2. Transferuri militare din partea companiilor israeliene, fie ele de stat sau private

3. Operațiunile comerciale ale companiilor israeliene de apărare și ale filialelor acestora în Europa

Deși a existat un anumit interes pentru exporturile de armament către Israel, în special în contextul embargourilor parțiale impuse de mai multe state europene, celelalte două fluxuri rămân într-o zonă gri. Cu toate acestea, aceste operațiuni sunt la fel de ilegale în temeiul Convenției privind Genocidul și contribuie material la facilitarea crimelor Israelului în Palestina, atât în contextul genocidului, cât și al ocupației continue.

După cum afirmă dr. Irene Pietropaoli în opinia sa juridică de expert în documentul „Obligațiile statelor terțe și ale corporațiilor de a preveni și pedepsi genocidul din Gaza”:

„Un embargo asupra armelor împotriva Israelului ar trebui să includă și cumpărarea și importul de arme israeliene.”

Corporațiile și statele care încheie contracte de achiziție cu producători israelieni de armament și echipamente militare implicați în comiterea genocidului sau a altor crime atroce în Gaza riscă să își încalce obligațiile prevăzute de dreptul internațional. Acest lucru include, dar nu se limitează la, companii precum Elbit Systems, Israel Aerospace Industries (IAI), Rafael Advanced Defense Systems și filialele acestora care operează în străinătate.

Continuarea achizițiilor de la aceste entități, mai ales după hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 26 ianuarie 2024, care a constatat existența unui caz plauzibil de genocid, poate constitui o încălcare a obligației de prevenire a genocidului și o formă de complicitate în sensul articolelor I și III ale Convenției privind Genocidul.

Să analizăm acum modul în care această activitate s-a dezvoltat în ultimii ani în Europa de Est și Balcani.

1. Vânzări de arme către Israel

Potrivit datelor din baza UN Comtrade, între octombrie 2023 și octombrie 2025, echipamente militare în valoare de cel puțin 200 de milioane de euro au fost transferate din Europa de Est către Israel. Principalele țări implicate sunt România, Cehia și Slovacia, urmate, într-o măsură mai mică, de Croația, Serbia, Grecia, Polonia și Ungaria.

Aceste cifre sunt parțiale din două motive principale. În primul rând, ele acoperă doar două categorii vamale:

• HS 93: Arme și muniții; părți și accesorii ale acestora

• HS 8710: Tancuri și alte vehicule blindate de luptă; motorizate, cu sau fără armament, și părți ale acestora

Tehnologia cu dublă utilizare este astfel exclusă, în pofida dovezilor privind livrările de componente pentru drone și alte tehnologii militare din Europa de Est către Israel.

În al doilea rând, nu toate statele raportează în mod consecvent. O investigație realizată de BIRN și Haaretz a arătat că, în aceeași perioadă, Serbia a exportat muniție în valoare de peste 100 de milioane de euro către Israel. Acest lucru ridică totalul regional la cel puțin 300 de milioane de euro pe durata genocidului.

Doar în 2024, Israelul a devenit oficial principala destinație de export a României pentru echipamente militare, totalizând aproximativ 75 de milioane de euro. Principalele exporturi militare ale României includ explozibili, aeronave militare și echipamente electronice pentru uz militar.

Deși aceste sume sunt modeste în comparație cu transferurile din SUA sau Germania, ele sunt extrem de relevante raportat la dimensiunea sectoarelor de apărare ale acestor țări și indică tendințe emergente nu doar în comerțul militar, ci și în aliniamentele politice.

2. Creșterea prezenței pe teren prin programe de achiziții

Aceasta ne conduce către o altă dimensiune a colaborării: achizițiile militare de la companii israeliene și stabilirea unor capacități de producție militară conduse de Israel prin scheme de offset, care generează dependență pe termen lung.

Offseturile militare sunt compensații economice obligatorii sau negociate, impuse de statul cumpărător unui furnizor străin de apărare, care impun ca o parte din valoarea contractului să fie returnată economiei locale prin beneficii industriale, tehnologice sau strategice. Acest mecanism se înscrie direct în logica keynesianismului militar.

Sub pretextul securității și al dezvoltării tehnologice, în ultimii ani am asistat la o expansiune rapidă nu doar a contractelor, ci și a prezenței efective a companiilor israeliene în Europa de Est și Balcani.

România

Două cazuri deosebit de ilustrative sunt contractul României cu Rafael și rolul său central în ecosistemul european al companiei Elbit.

În 2025, Rafael a fost selectată de Ministerul Apărării Naționale pentru furnizarea unui sistem V/SHORAD (Apărare Antiaeriană cu Rază Foarte Scurtă și Scurtă). Un acord-cadru în valoare de aproximativ 2 miliarde de euro a fost semnat la 18 iulie. Anterior, în decembrie 2024, România a achiziționat opt sisteme anti-dronă de la Elbit, în valoare de aproximativ 52 de milioane de euro.

Pe baza analizei noastre, România ocupă în prezent primul loc în Europa în ceea ce privește ponderea veniturilor filialelor Elbit. Entitățile locale — Elmet International, A-E Electronics și Simultec — au generat în 2024 o cifră de afaceri cumulată de 160,4 milioane de euro, reprezentând 31,6% din veniturile totale ale Elbit în Europa. Elmet International este, de altfel, cea mai mare filială europeană a companiei, cu venituri de 118,5 milioane de euro.

Evoluțiile recente sugerează o extindere suplimentară, unele surse indicând că Elbit ar avea în prezent aproximativ 1.000 de angajați în România, o creștere de peste 40% față de 2024.

Albania – Elbit și contextul politic

Un alt caz interesant din regiune este Albania.

În ianuarie 2026, Albania a anunțat un parteneriat între compania sa de stat din domeniul apărării, KAYO, și Elbit Systems, pentru a începe producția locală de drone și sisteme anti-dronă, existând discuții pentru extinderea cooperării către sisteme de artilerie, potrivit ministrului apărării Pirro Vengu. În același acord, Elbit va furniza Albaniei obuziere ATMOS de 155 mm montate pe camion și sisteme de mortiere SPEAR de 120 mm. KAYO urmează, de asemenea, să construiască o unitate de producție de 5.000 m² în nordul Albaniei, în colaborare cu Elbit.

O mare parte din producția de apărare a Albaniei poate fi urmărită până la omul de afaceri israelian Ron Yeffet, considerat un apropiat al premierului Edi Rama. Domnul Rama s-a adresat Parlamentului israelian (Knesset) chiar săptămâna trecută, într-un gest de susținere care a fost întâmpinat cu ovații.

Presa locală și opoziția au semnalat faptul că producția și achizițiile sensibile din domeniul apărării sunt plasate în mâinile unui om de afaceri străin cu conexiuni politice, prin intermediul unor parteneriate cu compania de stat KAYO, invocând proceduri netransparente, acces preferențial la active militare și o concentrare crescută a pieței.

Grecia – Scutul lui Ahile

O altă investiție majoră este planificată în Grecia, implicând potențial companiile Rafael, Elbit și IAI, ca parte a programului cunoscut sub numele de Achilles Shield.

Grecia intenționează să investească 3 miliarde de euro în modernizarea rețelei sale de apărare antiaeriană în cadrul Achilles Shield, achiziționând sisteme de rachete israeliene avansate pentru a înlocui platformele rusești mai vechi și alte sisteme occidentale depășite. Acest demers face parte dintr-o strategie mai amplă de modernizare a apărării, pe o perioadă de 12 ani, în valoare de 23 de miliarde de euro.

Elbit este deja profund integrată la baza aeriană Kalamata. Printr-un contract de 22 de ani, în valoare de peste 1,3 miliarde de euro, compania operează practic Centrul Internațional de Pregătire Aeriană, furnizând aeronave de antrenament, simulatoare și întregul sistem de instruire, gestionând totodată operațiunile tehnice zilnice.

Această evoluție are loc într-un context social în care populația este în mare parte critică față de statul israelian, însă statul grec pare să aleagă Israelul din cauza unui inamic comun: Turcia.

Alte cazuri

Tipare similare pot fi observate în întreaga Europă de Est, unde companiile israeliene de apărare își consolidează poziții strategice importante.

• În Polonia, compania de stat Mesko a încheiat un parteneriat cu Rafael pentru producția de rachete și transfer de tehnologie, în contextul extinderii programelor de apărare antiaeriană ale Poloniei.

• Estonia a semnat un contract major cu IAI pentru sisteme avansate de apărare antiaeriană.

• Republica Moldova a decis achiziționarea sistemelor de artilerie ATMOS de la Elbit.

• Ungaria și-a aprofundat cooperarea cu Elbit în domeniul artileriei, al sistemelor de comandă și control și al dronelor de fabricație israeliană, explorând totodată noi colaborări între grupul 4iG și producători israelieni.

SAFE

Aceste evoluții au loc în contextul mai larg al procesului de reînarmare europeană, finanțat parțial prin mecanisme de împrumut ale UE, precum programul Security Action for Europe (SAFE).

Pe măsură ce apar detalii despre proiectele finanțate prin SAFE, se conturează o imagine familiară, în care companiile israeliene participă prin intermediul filialelor și al asocierilor lor.

În cadrul aplicației României, 760 de milioane de euro sunt alocate pentru achiziția de transportoare blindate Piranha 5, echipate cu turele Elbit UT-30 Mk2 și mortiere CARDOM, produse local. Platforma este realizată printr-o colaborare între General Dynamics și Elbit. Deși General Dynamics este o companie americană, aceasta participă prin intermediul filialelor sale europene, similar cu Elbit.

Există, de asemenea, speculații conform cărora General Dynamics va depune ofertă pentru un contract de aproape 3 miliarde de euro pentru vehicule de luptă pentru infanterie pe șenile, care ar urma, din nou, să fie echipate cu turele Elbit.

În ianuarie 2026, EuroTrophy a semnat un contract de 330 de milioane de euro pentru furnizarea sistemului activ de protecție Trophy pentru tancurile Leopard 2A8, într-o achiziție comună realizată de Lituania, Țările de Jos, Cehia și Croația, finanțată prin SAFE. EuroTrophy este un joint venture între General Dynamics Europe, Rafael și KNDS Deutschland.

Pe măsură ce vor fi semnate noi contracte, este de așteptat să apară și alte evoluții interesante.

Cum ar trebui să interpretăm acest proces, este el doar expresia unei economii de război care încearcă să-și acopere pierderile prin extinderea pe o piață aflată în creștere?

Deși presiunile economice imediate joacă cu siguranță un rol, aceste tendințe trebuie înțelese într-un cadru structural mai amplu. Periferia Europei este din nou chemată să plătească prețul integrării într-o lume occidentală sau un centru sau un nucleu imperial din ce în ce mai dependent de proiecția puterii militare, cu centrul în Statele Unite și cu Israelul funcționând ca extensie a acestuia în Orientul Mijlociu.

Deși această povară este acum extinsă la nivelul întregii Europe, reflectată în angajamentele de creștere a cheltuielilor militare la 5% din PIB, dinamica comercială dezvăluie o Europă cu două viteze. Companiile germane și franceze, alături de producătorii americani și israelieni, sunt pregătite să profite de expansiunea din est. Complexul militar-industrial, practic un cartel, reflectă astfel ordinea mondială existentă.

Sub pretextul apărării și al reindustrializării, persistă tipare cunoscute de extracție a valorii și schimb inegal între centru și periferie. Israelul joacă un rol dublu în acest sistem: dependent de armamentul american, dar simultan furnizor-cheie pentru Europa, în special pentru regiunea sa estică.

În termeni practici, opoziția față de crimele Israelului presupune tot mai mult confruntarea cu propriul model european de reînarmare, nu doar cu politica israeliană. Gaza reprezintă cea mai extremă manifestare a acestei logici militariste, dar este departe de a fi singura.

Solidaritatea internațională a deschis un spațiu pentru a pune sub semnul întrebării acest sistem — un spațiu plătit cu suferință imensă de către poporul palestinian. Avem datoria de a onora acest sacrificiu și de a lupta pentru schimbările care să garanteze că o altă Gaza nu se va mai repeta niciodată.

Această prezentare a avut loc în cadrul webinarului “Rolul din umbră al Europei în finanțarea și înarmarea genocidului din Gaza”, organizat de Stop ReArm Europe, ce a avut loc în data de 2 februarie 2026.